Trupul efemer plin de patimi, cristalul incarcat de licoarea placerii, gandul apasat de neliniste, totul devine ambiguu cand nu mai stii sa faci diferenta dintre bine si rau, calitatile devin defecte si invers, dar oare ti-ai pierdut darul de a face oamenii din jurul tau fericiti ? Daca da, probabil te simti pe marginea prapastiei privind in jos dar nereusind a zari unde se sfarseste simtind ca si prapastia te priveste incercand sa iti inteleaga interiorul dominat si macinat de amintiri acum fade, si totusi daca nu ?... daca vezi un pictor orb ce picteaza sunetul unei petale de trandafir cazand pe o podea de cristal.... sau nu e pictor? poate e doar un suflet curat,pur si nevinovat ce arde din dorinta de iubire? Totul prinde nuanta, personalitatea te face diferit de restul, dar nu de multe ori te si simti asa. Omul e iubitor de frumos, fiecare privire in jur naste o idee ce poate prinde viata in fiecare clipa, asadar priveste in jur si spune-mi ce gand iti strabate mintea?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu